Productivitate fără investiții

     Am fost nu de mult într-o vizită de „lucru” jurnalistic la o importantă fabrică din sudul ţării. O fabrică de mare tradiţie şi care la ora actuală are contracte importante cu parteneri externi de top din Europa de Vest şi nu numai. Totul sună bine şi frumos, nu? Da, asta însă numai la prima vedere. Fabrica, ce are hale pe multe hectare, are o productivitate foarte bună şi în ultimii ani – perioadă de criză!- a înregistrat profituri de invidiat. Apare însă o problemă, şi una deloc neglijabilă. Profitul este mare şi pentru că noii patroni au investit extrem de puţin în infrastruc-tură. Halele arată ca în perioada interbelică, parcă ar fi desprinse din filmele cu comisarul Moldovan ale lui Sergiu Nicolaescu. 
     
    În unele dintre halele vechi de când... industria pe jos este... pământ în loc de ciment, maidanezii se plimbă nestingheriţi în sit-ul industrial, iar în cele mai multe zone de producţie este atât de frig iarna încât fără câteva haine groase rişti să rămâi... congelat. Oamenii nu comentează însă şi îşi fac treaba ca la carte, pe salarii mici, fără să mai ţină cont de toate impedimentele – deloc minore – menţionate mai sus. 
   
    Altfel spus, productivitate fără investiţii, fără interes pentru modernizare şi pentru condiţiile de lucru ale angajaţilor. Iar această fabrică văzută recent nu este un exemplu singular. Sunt zeci şi zeci de cazuri în industria românească de fabrici şi făbricuţe cumpărate de cele mai multe ori la preţuri modice de tot felul de investitori autohtoni şi rentabilizate cu costuri la fel de mici ca şi preţul de achiziţie. Nu sună rău, dar ce ne facem cu atât de vitalul factor uman? Probabil că mentalitatea balcanică de tipul „Lasă că fraierii ăia muncesc şi pe bani puţini şi cu condiţii minime de lucru” funcţionează încă la destui „manageri”. Însă mentalitatea trebuie schimbată dacă nu mai vrem să fim la coada Europei. Poate că şi aici este nevoie de investitori străini care să ne „recicleze” mentalitatea.
     
    Se poate? Sigur că se poate! Uitaţi-vă numai la cel mai de succes exemplu din industria autohtonă, uzina Dacia de la Mioveni. În cei 15 ani de când au venit francezii de la Renault aici în 1999, aici s-au făcut investiţii de peste două miliarde și jumătate de euro, condiţiile de lucru ale angajaţilor sunt demne de o fabrică din Vest, salariile sunt şi ele competitive, spaţiile de producţie s-au modernizat din temelii, iar productivitatea şi eficienţa sunt la cote maxime. Plus că Dacia a devenit cea mai mare companie din România. Yes, we can, a spus Barack Obama în fiecare dintre cele două campanii electorale de succes. Yes, we can, ar putea spune şi destui dintre managerii români din industrie. Numai că deocamdată spiritul mercantil cu orice preţ... mic este la putere. Până când? 

Din echipa Mentenanță și Distribuție Industrială 
Editorial MSDI - Octombrie 2014
Sponsori şi Parteneri
Târguri şi expoziţii
Copyright © 2010 IMPACT IN SOCIETATE, Pitesti, Arges. Toate drepturile rezervate.     Web Design:WeDoWeb