Dependenţa de industrie

    În ultimii ani, criza econo-mică a arătat mai puternic ca niciodată cât de dependente sunt unele zone din România de industrie şi de fluctuaţiile ei. Iar cele mai concrete și diame-tral opuse exemple sunt în industria siderurgică şi în cea auto. Două industrii de anver-gură, două orașe dependente de ele – Galaţi şi Mioveni. Două companii gigant – Arcelor Mittal şi Dacia. Din Galaţi au plecat 60.000 de oameni în ultimii zece ani de zile, cea mai mare migraţie înregistrată de vreun oraş reşedinţă de judeţ din România. În urmă a rămas mult gri şi o fostă mândrie a industriei româneşti în vremurile în care din furnalele de la fostul Sidex curgea zi şi noapte oţel. Acum din „rebranduitul” ArcelorMittal Galaţi mai funcţionează un singur furnal, unu stă pe loc, iar trei au fost trimise la fier vechi. Plus că ArcelorMittal a încheiat ultimii cinci ani pe pierderi, iar perspectivele pentru următorul ”cincinal” sunt încă în ceaţă. 
    În schimb, la Mioveni lucrurile merg ca pe roate şi la propriu şi la figurat. Dacia continuă să sfideze criza şi să înregistreze vânzări spectaculoase. 2013 a fost un an excepţional pentru Dacia, vânzările sale ajungând la 429 540 de vehicule, în creştere de 19,3% faţă de anul anterior, când fusese atins precedentul record comercial al mărcii. Vânzările Dacia în afara României au înre-gistrat în 2013 un nou record, cu peste 404 000 de unităţi comercializate. În condiţiile unei pieţe europene anemice, în regres cu 1,7% față de anul 2012, marca românească şi-a continuat ofensiva comercială, livrările sale crescând cu 25,9%. 
Mioveniul creşte, şi asta în primul rând datorită Dacia şi strategiei de succes implementate aici de mai bine de un deceniu. Practic, mai bine de jumătate dintre cei 32.000 de locuitori ai oraşului lucrează pentru Dacia şi furnizorii săi, pe salarii ce depăşesc lejer media naţională. Dacă nu ai mai fost la Mioveni în ultimii 10 ani şi revii acum, vei fi surprins cât de bine arată oraşul, atât estetic, cât mai ales industrial. 
Zeci de furnizori cu hale ultramoderne şi mii şi mii de angajaţi. Asta ca să nu mai vorbim de drumul de acces cu profil de autostradă – inaugurat în decembrie 2012 - care face legătura între Uzinele Dacia de la Mioveni şi DN 73. Un drum ce te face să crezi că ai greşit ţara şi ai nimerit prin Franţa ori Germania. În aceste condiţii, este de-a dreptul revoltător că se amână pe termen nelimitat atât de utila autostradă Piteşti-Sibiu, ce ar fi de maximă utilitate pentru cea mai importantă companie din România şi ar reduce cu zeci de milioane de euro costurile de transport în Europa de Vest ale autoturismelor Dacia. Amânarea nejustificată e încă o dovadă că interesele politice sunt mai presus de interesele economice. Mai presus decât succesul internaţional al Dacia şi de uriaşele avantaje pe care le aduce pentru România, atât ca persoane angajate (130.000 de oameni lucrează direct sau indirect pentru Dacia) cât şi ca taxe şi impozite plătite la stat. Condu-cerea Renault a ameninţat de mai multe ori, mai mult sau mai puţin voalat, că s-ar putea ajunge inclusiv la relocarea producţiei Dacia. Chiar dacă sună a ipoteză... utopică deocam-dată, riscul există. Iar Mioveniul şi nu numai el poate ajunge un fel de... Galaţi dacă pleacă Dacia. 
Dependenţa de industrie poate produce în viitor daune şi în alte oraşe. Vă pasă? 

Din echipa Mentenanță și Distribuție Industrială 
 
Editorial MSDI - Februarie 2014
Sponsori şi Parteneri
Târguri şi expoziţii
Copyright © 2010 IMPACT IN SOCIETATE, Pitesti, Arges. Toate drepturile rezervate.     Web Design:WeDoWeb